miercuri, 9 aprilie 2014

Isus: o caracterizare

      Pentru creştini, Isus reprezintă superlativul superlativelor; tot ce este legat de el este prezentat ca un non plus ultra, de la extraordinara-i înţelepciune la nemaipomenita-i blândeţe şi fenomenala lui iubire de oameni ce-i sunt atribuite. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi regula de aur „toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor” sunt prezentate în accepţiunea comună ca derivând direct de la el, de parcă înainte de Isus, sau printre cei ce n-au auzit de el, nimeni n-ar fi reuşit să se gândească la aceste principii evidente şi obligatorii pentru convieţuirea în grup: toleranţa şi empatia.
      Dar chiar şi printre cei ce resping pretenţiile de divinitate, sunt unele persoane care-l consideră pe Isus ca fiind un soi de învăţător foarte înţelept, un model moral, cu mult înaintea perioadei sale, care a promovat mesaje pacifiste dar nu a fost înţeles de primitivii în mijlocul cărora trăia.
      În primul rând, consider necesar să fac o precizare. Atunci când am discutat caracterului lui Isus, în mai multe ocazii, am fost „prins” de câte un religios lipsit de imaginaţie: „Aha ! deci tu crezi în Isus ! altfel, cum ai putea spune că a fost aşa sau pe dincolo ???”.
      Nu, nu cred că Isus, aşa cum e descris în evanghelii, a existat. Cu-atât mai puţin că a făcut tot ceea ce scrie că ar fi făcut. Spre deosebire de creştini realizez că cele patru cărţi nu reprezintă mărturii personale ale unor martori, ci transcrierea unor poveşti circulate şi răs-circulate prin tradiţie orală - un mod bun de-a îmbogăţi şi înflori o relatare, dar care prezintă dezavantajul de-a acoperi orice urmă a sursei de la care a plecat legenda. După ce legendele au fost amestecate şi răstălmăcite de sute de treceri prin „telefoane fără fir”, astăzi este imposibil să determinăm dacă persoana Isus chiar a existat, a fost un personaj colectiv, sau a fost doar o invenţie. Asta nici nu contează. Articolul analizează exclusiv persoana din biblie pentru că aceasta este referinţa creştinilor. Şi se poate spune că persoana descrisă în biblie este una foarte neplăcută. Chiar dacă persoana reală a existat sau nu, cea din cărţi este o persoană cu care nu aş vrea să am de-a face.
      Şi, pentru a fi şi mai explicit, vă reamintesc de temele pe care le-aţi făcut la şcoală: nici profesoara de română, nici elevii nu au considerat necesară existenţa lui Greuceanu sau familiei zmeilor pentru a putea realiza caracterizările personajelor dintr-o operă evident fictivă. Făt Frumos este bun, zmeii şi balaurii sunt răi şi ticăloşi, şi totuşi sunt personaje fantastice. Se pot descrie trăsăturile unui personaj dintr-o carte, aşa cum apar din acţiunea cărţii, fără a fi necesar să consideri lucrarea respectivă, sau personajul, ca fiind reale.
      Aşadar, să vedem care sunt aceste trăsături ale lui Isus, aşa cum reies din povestirile atribuite lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
      În afara îndemnurilor paşnice găsite dacă selectăm câteva pilde şi-o predică, atributul negativ cel mai strident, care permează întreg creştinismul, atât de evident încât deja este ignorat, este anularea responsabilităţii. Oricât de mult i-o fi îndemnat el pe cei ce-l vor urma să îşi iubească semenii, Isus este un personaj dezgustător pentru că a promovat ideea scăpării de orice răspundere pentru orice faptă, oricât de reprobabilă.
      Hoţi, bandiţi, criminali de cea mai joasă speţă… faptele nu contează. Isus va prelua răspunderea pentru orice, Isus iartă orice crimă şi oferă răsplata cea mai grozavă oricui. E suficient ca persoana să-l accepte pe Isus ca salvator, şi toate acţiunile, toate consecinţele faptelor sunt anulate, răspunderea personală dispare, şi totul va fi bine. Nici măcar nu este necesar ca victimele criminalului să-l ierte, sau ca acesta să-ncerce să compenseze în vreun fel pentru ceea ce a făcut. Singura condiţie pentru acest aranjament este ca respectiva persoană să creadă în Isus, şi poate săvârşi orice, nu trebuie să-şi facă nici o grijă pentru vreo consecinţă.
      Astfel, este ironic când un creştin spune că ateii că „cred în dumnezeu, dar îl neagă pentru că vor să păcătuiască”. Dacă chiar ar fi aşa, nu negarea, ci credinţa, adică acceptarea lui Isus ca salvator este cheia pentru a putea păcătui în voie:
Matei 5:19Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.
      Poruncile respective sunt cele 613 porunci din Vechiul Testament, între care sunt incluse şi cele zece porunci, „etalonul suprem al moralităţii”, după cum pretind creştinii.
      Deci, încălcarea poruncilor nu duc la excluderea din Rai; singură, absenţa credinţei în Isus o face… ceea ce ne duce la al doilea element din lista de „păcate” ale lui Isus: pervertirea moralităţii. Mai precis, prioritizarea naivităţii, a credinţei oarbe în defavoarea oricăror calităţi morale reale. Criteriul de judecată a valorii unei persoane, este capacitatea de-a accepta ceva incredibil, în absenţa oricărei dovezi:
Ioan 20:29Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
şi
Marcu 16:16Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
      Încă o dată, nu contează dacă persoana a minţit, a furat, a ucis în repetate rânduri; după Isus, este mult superioară unei persoane altruiste, care s-a străduit întreaga viaţă să-şi ajute semenii, dacă criminalul crede, iar altruistul - nu. Osânda despre care vorbeşte este, evident, pedeapsa eternă, Iadul, o altă schimbare oribilă adusă de Isus concepţiilor prezentate în Vechiul Testament:
Ecleziastul 3:19-20Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viaţă, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune! Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
      Conform Vechiului Testament, moartea este sfârşitul. Păcătoşii sunt pedepsiţi în timpul vieţii de YHVH în diverse moduri, de la hemoroizi ( delicat traduşi în 1 Regi 5:12 drept ”buboaie” ) la moarte, şi doar foarte rar, cei foarte virtuoşi sunt „ridicaţi la cer”, fizic, din timpul vieţii, după cum s-a petrecut cu Enoch şi Ilie.
      Isus schimbă acest principiu: păcătoşii sunt pedepsiţi după ce mor. Prin tortură veşnică. Şi am văzut cine sunt păcătoşii, în viziunea lui: nu persoanele care sunt imorale sau care comit crime, ci acelea care nu acceptă orbeşte, în absenţa dovezilor, că Isus ar fi zeu. După Isus, necredinţa este atât de îngrozitoare, încât merită o pedeapsă infinită, ceea ce, conform oricăror standarde morale, este o pedeapsă exagerată pentru orice crimă finită, oricât de teribilă ar fi ea.
      De asemenea, o pedeapsă are rolul de a educa, într-un mod mai dur, pe cei ce încalcă anumite reguli, şi/sau de a-i proteja pe ceilalţi de viitoare încălcări ale acelor reguli de către cel ce greşeşte. În cazul unei pedepse infinite, este evident că aceasta nu are nici o valoare educativă. Iar în privinţa protejării… cine este protejat, şi cum, prin trimiterea ateilor în focul Gheenei, în locul simplei anihilări ? Nu, aici nu este vorba de pedeapsă, ci de răzbunare, răzbunarea „blândului” Isus pe toţi cei ce nu i s-au posternat la picioare.
      Dar chiar şi printre credincioşi, Isus are preferinţe:
Matei 15:22-26Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon”. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră”. Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: „Doamne, ajută-mă”. El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor”. Dar ea a zis: ”Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti”. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
      Limpede, nu ? Isus, „iubitorul de oameni”, refuză să ajute o femeie non-evreică, numind-o „câine”, pentru că „este trimis” doar pentru evrei, nu şi pentru restul umanităţii. Este uimitor cum a reuşit Pavel să convingă întreaga Europă să venereze timp de 2000 ani un bigot care a declarat deschis că e interesat doar de evrei, şi îi consideră pe toţi ceilalţi „câini” !
      Atunci când cineva acţionează într-un mod contradictoriu cu propriile-i cuvinte, poate fi descris ca un ipocrit. Aşadar, să comparăm tratamentul rezervat de Isus nu inamicilor, ci celor ce pur şi simplu nu au găsit convingătoare poveştile despre el, cu propriul lui sfat:
Matei 5:44Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc
      Şi să nu uităm, cei ce nu cred în el nu sunt nici „vrăjmaşi”, nici nu-l blestemă, nici nu-l urăsc, vatămă sau prigonesc - tocmai pentru că nu cred că Isus ar fi zeu ! Sau poate nici nu au auzit vreodată de Isus. Nu contează, Isus va demonstra cât de mult îşi „iubeşte” el duşmanii, răzbunându-se în modul cel mai crâncen cu putinţă.
      O altă dovadă de ipocrizie din partea celui care promova traiul simplu şi umil, şi a recomandat în mod repetat vinderea tuturor averilor şi-mpărţirea banilor printre săraci, este prezentată în momentul în care o femeie a turnat nişte mir scump pe capul lui Isus:
Matei 26:8-11Ucenicii […] au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s’ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.“ Cînd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
       Cu alte cuvinte, Isus este gata să-şi ignore propriile principii, cele expuse pentru prostime, atunci când i se gâdilă orgoliul cu daruri scumpe. Oricine ar fi dezgustat de o persoană atât de egocentristă încât să-şi vândă imediat părerea dacă este linguşită şi flatată cu câteva nimicuri scumpe. Da, apostolii aveau dreptate, mai ales după ce l-au auzit pe Isus lăudând modestia de atâtea ori. Iar o asemenea risipă este „un lucru frumos” pentru cineva care promovează smerenia doar dacă respectivul nu se autoinclude în propriile-i învăţături - cu alte cuvinte, dacă este ipocrit.
      Alt concept oribil promovat de Isus este aşa-numita thoughtcrime, „crimă a gândirii”, concept prezent în cele mai multe dictaturi totalitare, care încriminează nu o acţiune, ci simplul gând la acea acţiune:
Matei 5:21-28…s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi»; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă […] oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
      Evident, într-un sistem dictatorial uman nu există modalităţi pentru a determina ce gândeşte cineva, astfel că pedeapsa vine doar după ce cel ce s-a făcut vinovat de gânduri interzise le spune altcuiva, sau le scrie, sau se trădează în alt mod. Dar un zeu este telepat, şi Isus cunoaşte fiecare gând care trece prin mintea oricui, şi e dispus să considere gânditul la o anumită acţiune egal cu acţiunea în sine, deşi evident un simplu gând, nepus în practică, nu va avea consecinţe pentru ceilalţi, în timp ce acţiunea - da.
      Unul dintre drepturile fundamentale ale omului, considerat necesar pentru a se putea ajunge la libertate şi fericire, este libertatea de conştiinţă. A o interzice înseamnă a înrobi fiinţa umană într-un mod mai profund decât ar putea-o face orice lanţ sau cătuşă. Mai mult decât atât, gândirea nici măcar nu este sub control conştient: „Nu te gândi la un pinguin !” este o glumă care va face pe oricine să se gândească, involuntar, exact la pinguinul la care i s-a cerut să nu se gândească.
      Astfel, Isus consideră normal să judece pentru ceva care scapă de sub capacitatea de control a persoanei. Sau… sau porunca aceasta, imposibil de realizat, are mai degrabă scopul de-a menţine credincioşii într-o permanentă stare de vinovăţie.
      În ce mod vor fi pedepsite acţiunea şi gândul, sau ce diferenţă face această „crimă” nu se ştie - după cum am văzut, dacă persoana vinovată crede, atunci are Raiul în faţă, iar dacă nu crede, indiferent ce-a făcut sau a gândit, e condamnată la aceeaşi pedeapsă răzbunarea va fi aceeaşi. Nu este unica ocazie în care Isus se autocontrazice.
      Apologiştii creştini folosesc uneori o falsă trilemă, după care Isus ar fi fost „mincinos, smintit sau mesia”, după care afirmă că primele două sunt incompatibile cu personajul descris în Biblie, şi astfel „demonstrează” că Isus a fost dumnezeu… ignorând alte posibilităţi (că totul ar fi un mit, de pildă); mult mai important, ingoră seninătate faptul că atât varianta nebuniei cât şi cea a mincinosului nu doar că nu sunt incompatibile cu portretul, dar sunt prezentate direct:
Ioan 2:15Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.”
      E greu de conceput cum o persoană care se lasă cuprinsă de asemenea crize de isterie încât se apucă să răstoarne mese şi să biciuiască oameni ar putea fi, chiar şi pe departe, confundată cu un zeu, cu-atât mai puţin cu un zeu care propovăduieşte iubirea; chiar şi ca simplu om, cineva care se dedă la asemenea gesturi este o persoană impulsivă şi fără autocontrol.
      O altă criză de isterie, chiar mai elocventă, care nu ar avea ce căuta decât la un copil răsfăţat, în nici un caz la o persoană matură şi capabilă să raţioneze, se desfăşoară atunci când lui Isus îi e foame şi…
Matei 21:19Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.
      ( Marcu explică şi de ce nu erau smochine: „Căci nu era timpul smochinelor.” )
      Aşadar, cineva nu găseşte fructele dorite pentru că nu este sezonul potrivit, drept pentru care distruge copacul. Imaginaţi-vă un om care taie un cireş pentru că nu găseşte cireşe-n el iarna. Cum l-aţi putea descrie ? În nici un caz cu vreun atribut pozitiv, asta e cert. „Patologic de impulsiv” pare a fi cel mai blând epitet; însă cineva cu asemenea activităţi la activ poate fi foarte serios bănuit de dezechilibru mental. Aşadar, varianta nebuniei din trilemă îşi găseşte confirmarea în biblie.
      Să căutăm prin evanghelii ceea ce este poate cel mai important element pentru un credincios: ce anume ar trebui să facă un creştin pentru a fi mântuit ? Ar fi de aşteptat ca măcar aici Isus, ca un învăţător bun, să fie limpede şi cât se poate de lămurit. Ia să vedem, e necesar să…
Luca 10:27să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” ,
dar altcuiva îi spune că e necesar…
Luca 18:20-22 „…să ţii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta… Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor […], şi mergi de-i urmează lui Isus
deşi, am văzut că cel ce nu le respectă „foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor”, în nici un caz nu va fi oprit de la a intra; de asemenea, cât de mult trebuie să-ţi iubeşti aproapele ne spune tot Isus:
Luca 14:26Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu
Limpede, nu ? trebuie să-ţi respecţi familia până urăşti toţi membrii ei, iar iubirea de aproape trebuie şi ea să se confunde cu ura faţă de toată lumea. Însă cu altă ocazie, Isus spune cu totul altceva:
Matei 18:3De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor
În ce sens să „fii asemenea unui copil” ? şi de unde a apărut această nouă condiţie ? Şi, dacă tot era vorba de condiţii noi…
Matei 5:20că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor
spune Isus altcuiva. Pentru ca, în altă parte, să mai adauge câteva criterii noi:
Ioan 3:5de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
apoi, mai târziu, completează cu o cerinţă de canibalism:
Ioan 6:53dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi
şi, desigur, mai e şi faimosul
Ioan 3:16Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
      Aşadar, se pare că de fiecare dată când era întrebat despre mântuirie, „învăţătorul” acesta inventa pe moment un răspuns, ignorând tot ceea ce a spus cu alte ocazii. Cum ar putea fi numit „învăţător”, cum ar putea fi urmat un asemenea inconsecvent care, în loc să informeze, se autocontrazice permanent, iscă confuzii şi nu ajunge a da nici o informaţie utilă ?
      Nici nu e de mirare că diferite denominaţii creştine nu reuşesc să ajungă la un acord, când iată, chiar întemeietorul creştinismului nu se poate pune în acord… cu el însuşi !
      Această serie de contradicţii este, ea însăşi, suficientă pentru a demola iremediabil varianta „salvatorului” din trilema de mai devreme, deşi nu este foarte limpede dacă Isus a dat sfaturi contradictorii intenţionat, adică a minţit, sau pur şi simplu nu mai ştia ce a spus cu alte ocazii, adică avea probleme psihice.
      Mai pot fi enumerate şi alte ocazii în care Isus s-a autocontrazis:
Marcu 9:40Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Luca 11:23Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea”,
a minţit:
Marcu 11:23-24Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.
…sau a dat sfaturi rele:
Matei 6:25-31De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele ? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc… Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
      Aici Isus promovează iresponsabilitatea totală, credincioşii fiind îndemnaţi să se lase în voia sorţii, precum „păsările cerului”, care sunt hrănite de „tatăl ceresc”… sau nu, şi care, datorită acestei „griji” deosebite, mor în număr impresionant, tocmai pentru că nu reuşesc să-şi găsească hrana necesară.
      În încheiere, să vedem cum Isus a ordonat un furt:
Matei 21:1-3…Isus a trimes doi ucenici, şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi-i şi aduceţi-i la Mine”.
      Acei măgari aveau, fără îndoială, un proprietar; însă Isus a decis că acei măgari îi sunt necesari, deci i-a confiscat. Oricum ar încerca credincioşii să justifice versetele, aceste versete descriu pur şi simplu o hoţie ordinară.
      Se pot găsi şi alte versete cu autocontradicţii, absurdităţi sau minciuni, dar consider analiza suficient de amănunţită pentru a putea încheia adevăratul potrtet al personajului din evanghelii.
      Răzbunător, ipocrit, bigot, promovând iresponsabilitatea şi ignorarea moralităţii în favoarea naivităţii, inconsecvent până la autocontradicţie, iraţional de impulsiv, Isus, aşa cum este prezentat în biblie, nu doar că nu este vreun model moral extraordinar, dar avea foarte multe defecte majore de corectat şi controlat la propria sa persoană, înainte de-a încerca să îndrume viaţa altora.

37 de comentarii:

  1. Daca ar citi si crestinii biblia din cand in cand, poate ar disparea si mitul asta cu isus. Ca popii si teologii sunt exact cum ii descrie articolul: ipocriti, bigoti si inconsecventi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai uitat sa spui si ca e un escroc, pentru ca vinde ceva ce nu e al lui si anume iertarea. Iertarea o poate da doar cel ce e lezat, nimeni altcineva. Ce frumos, faci rau si te duci la prietenul tau Isus si te iarta el gratis, pentru ca faci ce vrea el. Adica e un mod de a obtine sclavi pe baza suferintei altora. Ce mod jegos de a gandi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tehnic vorbind, nu e iertare in sens domestic, ci mai mult pardon juridic.
      Desi daca e sa judecam asa, iese o nod gordian al logicii in care Goering scapa de la Nuremberg pentru ca judecatorul se ofera sa fie spanzurat in locul lui. Si mai iese si intrebarea:
      Cum exact merge transferul sentintei, ca in viata reala sistemul nu merge asa, oricat de nevinovat esti.
      Cum ar spune un teolog american, iese o situatie in care scapi de consecintele pacatelor tale, nu de pacate in sine, si pana si el concluzia ca ar fii oribil.

      Ștergere
    2. Atat faza cu smochinul, cat si cea cu iertarea... sunt exact ca un idiot care arunca o piatra in apa, iar 10 intelepti se chinuie sa o scoata.
      Eu, cand am facut paralela cu maidanejii, m-au acuzat de de atac la persoana,... probabil atac la persoana maidanejilor ca ii compar cu Freija.

      B zice ca nu vrea sa aiba de a face cu un om care acu 2000 ani a blestemat un smochin...
      Treaba lui, sunt preferintele lui.
      Dar apoi vine si face apologia ratiunii si a moralitatii zicand ca trebuie omorati toti cainii... doar pt ca Freijei ii e lene sa care spray paralizant in geanta.
      Acum intrebarea fireasca este cine cu cine ar trebui sa evite sa aiba a face.. in fond vbim despre compararea a 2 fapte: sa omori milioane de caini vs. sa injuri un smochin :)

      Ștergere
    3. Da, idiotul e Isus si toti teologii bisericii se chinuie sa-i dreaga ineptiile. Nu stiu de ce milioane de caini vorbesti dar un smochin nu poate turba, nu-mi poate omora copilul etc. Astfel incat sa injuri un smochin e dovada de infantilism sau prostie iar sa omori un caine periculos sau sa iei masuri cand apar haite de caini pe langa bloc e o chestie de bun simt.

      Ștergere
    4. Sa omori poate fi o chestie de legitima aparare, hai sa fac un abuz de limbaj si sa admit chiar ca poate fi o chestiune de necesitate...
      [Eu personal nu sunt de aceasta parere]
      However, nu poate niciodata fi o chestiune de `bun simt`.

      Sa injuri un smochin este infantilism doar in conditiile in care rupi actul de contextul sau - parabola.
      Cand iti cade copacul pe masina si zici futu-ti copacu... nu sare nimeni pe tine ca esti infantil, deoarece intelege contextul mai inainte, si in cadrul lui judeca gestul tau de a injura.

      Ștergere
  3. tu realizezi ca articolul (ce se vrea un 'atac'( la crestinism..)facand apel la 'Sola' este de o tampenie infinita ? sau ai tras ceva' zapada' inainte?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Realizezi că dacă scriptura e putredă, restul de parfumări şi tămâieri nu mai pot salva nimic ? 'geaba se-nghesuie o mie de teologi să zică că totuşi Isus cel biblic e grozav, când e evident că e groaznic, nu grozav !

      Ștergere
  4. As dori sa contrazic toate afirmatiile din articol... ma voi rezuma totusi doar la cateva mai importante:
    1. cea din cărţi este o persoană cu care nu aş vrea să am de-a face.
    Sunt convins ca nu ai vrea sa ai a face cu nimeni de acu 2 milenii, de oriunde ar veni persoana respectiva... trecand peste impedimentele evidente.

    In plus, nici eu nu vreau sa am de a face cu tine sau cu Freija... insa asta nu o sa admiti ca este o caracterizare obiectiva a voastra :)

    2. Se pot descrie trăsăturile unui personaj dintr-o carte, aşa cum apar din acţiunea cărţii, fără a fi necesar să consideri lucrarea respectivă, sau personajul, ca fiind reale.
    Not true! Poti caracteriza doar lucruri care exista. Ceva ce nu exista... nu are nicio proprietate, deci nu poate fi caracterizat :)

    3. anularea responsabilităţii
    Nu stiu ce si cum ai selectat tu din Biblie... dar ideea asta pur si simplu nu apare acolo!
    Apare doar in teologia secolelor mult indepartate...

    4. Singura condiţie pentru acest aranjament este ca respectiva persoană să creadă în Isus, şi poate săvârşi orice
    Si pun pariu ca mai departe vii si-l acuzi pe Iisus ca e sinistru cand zice ca daca mana ta te indeamna sa pacatuiesti, mai bine sa o tai decat sa pacatuiesti:)

    Tot ce urmeaza sufera de acelasi pacat: suprapune teologia bisericii peste invatatura biblica, deci reprezentarea ta este a unui personaj distorsionat, care, in distorsionarea sa fireste sa iti displaca.

    5. Isus, „iubitorul de oameni”, refuză să ajute o femeie
    REFUZA? tocmai ai dat pana la capat citatul ca a ajutat-o pana la urma :)
    Urmatoarea acuzatie e sa zici ca de ce nu i-a ajutat pe toti oamenii de pe intreaga planeta!

    6. îi consideră pe toţi ceilalţi „câini”
    Omiti ca Iisus s-a mai intalnit cu numeroase alte populatii in afara de iudei, inclusiv soldati romani, si nu a considerat caini pe nimeni.

    7. Isus este gata să-şi ignore propriile principii... ca sa nu supere femeia respectiva. Pt ca femeia respectiva a facut un dar cu buna inima.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. B. a aratat ca, conform simtului comun, Isus este "răzbunător, ipocrit, bigot, promovând iresponsabilitatea şi ignorarea moralităţii în favoarea naivităţii, inconsecvent până la autocontradicţie, iraţional de impulsiv" si din cauza asta nu vrea sa aiba de a face cu el. Cand o sa rezulte din ce spune sau face B. sau Freija ca si ei sunt ca mai sus atunci are valoare si pentru altii sa spui ca tu nu vrei sa ai de a face cu ei doi. Pana atunci esti doar un ins care declara ca nu vrea sa aiba de-a face cu oameni fara sa aiba bunul simt de a da si un motiv. In plus ai atacat omul in loc sa ataci ideea si B. ti-a explicat in raspuns care e eroarea, daca ai inteles asta.
      2. Ideea e ca poti spune aceleasi lucruri despre un personaj dintr-o poveste indiferent daca el a existat sau nu. Nu conteaza ca-i zici caracterizare sau altfel. Nu exista ceva ce poti zice care prin insasi afirmatia in sine sa dovedeasca ca personajul a existat in realitate. Abia cand mai multe surse independente zic ceva coerent despre un om poti fi destul de sigur ca el a existat in realitate. Si la Isus nu e cazul. In acest caz te legi de intelesul unui cuvant in loc sa te legi de idee.
      3. Si daca apare in teologia secolelor mult indepartate se schimba ceva? Nu e tot teologie? De ce inteleptii teologi sau crestinii ar fi facut, prin povestile lor, dintr-un Isus minunat o persoana dezagreabila? Care iarta orice din ceea ce consideram noi imoral dar nu iarta pentru ceva ce apreciem la un om, si anume ca nu crede orbeste ce spune un altul sau ca nu vrea sa fie sclav.
      4. Vezi 3. Imi spui apoi ca povestea cu smochinul e o parabola minunata. Dar nu teologia bisericii e cea care a interpretat-o asa? In acest caz de ce nu mai vorbesti de distorsionarea teologica a realitatii? Daca e de bine de Isus e real, daca e de de rau e distorsiune teologica. Asta da obiectivitate.
      5. A facut ce a facut pentru ca si-a dat seama din reactia oamenilor ce tampenie a spus, nu pentru ca el gandea asa. A fost o decizie politica nu una din intelegere umana. Ceea ce e cam aiurea pentru un mare iubitor de oameni.
      6. Pai da, era cam greu sa-l faci caine pe un roman in fata sau sa-i vorbesti cum i-a vorbit el femeii din poveste. Pentru ca, asa fiul lui dumnezeu cum era, ii era frica. Dar cu femei amarate cand te agfli in mijlocul gastii de apostoli merge.
      7. De asa principii erau mirati si prietenii lui, care l-au lamurit ce stupid e. El, ca fiu al lui dumnezeu ar fi trebuit din start sa stie daca femeia aceea merita sa fie ajutata, nu sa astepte parerea prietenilor si daruri cu buna inima.

      Ștergere
    2. 1. B. NU a aratat conform simtului comun, ci conform IDEII SALE.
      Eu ma uit la exact aceleasi fapte, plus ca mult mai pertinent informat decat B, si nu ajung la concluzia ca nu mi-ar face placere sa am de a face cu Iisus.
      Atacul nu a fost de dragul atacului, ci de dragul de a ilustra lipsa lor de obiectivitate!

      2. nu e asa important :)

      3. nu despre asta era vb.
      E ca si cum cineva ar fi acuzat pe nedrept de o crima... in urma procesului e achitat, iar tu insisti ca e criminal, dar a fost imposibil de dovedit crima.
      Substituie 'crima' cu acuzatia ca ar pretinde credinta orbeasca.

      4. Am teoriile mele despre interesele bisericii vizavi de manipularea imaginii lui Iisus, dar nu este relevanta speculatia aici.
      In primul rand, existenta distorsionarii este un fapt obiectiv.
      Tu procedezi exact la fel cum ma acuzi pe mine ca procedez, insa cu interese opuse: cand Iisus zice sa iti iubesti dusmanul - atunci e teologia sau bunul simt, iar cand zice ceva ce suna negativ, atunci e personalitatea reala!

      5. De ce interpretarea ta este mai plauzibila decat interpretarea standard `a vrut sa testeze credinta femeii?`

      6. ai scos si lipsa unui act sa constituie dovada pt ipoteza ta :)
      Nu trebuia neaparat sa se ratoiasca la romani... ajungea sa ii povatuiasca pe toata audienta sa ca romanii sunt caini.
      Sau ca in limbajul sau termenul caine sa fie prevalent.
      Insa incidentul cu femeia este un caz izolat.

      7. Pilda!
      Daca se ducea la toti oamenii sa ii ajute pe care ghicea el ca merita ajutati... atunci nimeni nu mai beneficia de nicio invatatura, daca nu erau ilustrate si fapte remarcabile care justificau ajutorul acordat.

      Ștergere
  5. 8. Nu te gândi la un pinguin !
    Nu te gandi sa futi nevasta vecinului. Logic, nu... exact acelasi lucru :)
    Cand o indemni pe Freija sa nu se mai gandeasca la moarte... cu siguranta nu te referi sa nu se mai gandeasca EXACT IN MOMENTUL ALA... pt ca nu ajuta cu nimic sa ii spui sa nu se mai gandeasca la ceea ce se gandeste deja. Evident ca nu mai poate schimba gandul deja gandit.
    Ci te referi sa isi educe gandirea astfel incat IN VIITOR sa evite sa se mai gandeasca la ce ii face rau sa se gandeasca.

    9. Imaginaţi-vă un om care taie un cireş pentru că nu găseşte cireşe-n el iarna. Cum l-aţi putea descrie ? În nici un caz cu vreun atribut pozitiv, asta e cert. „Patologic de impulsiv” pare a fi cel mai blând epitet
    Imaginati-va un om care sustine ca toti cainii trebuie ucisi pt ca are pofta sa umble cu spray paralizant in geanta.

    10. foarte multe defecte majore de corectat şi controlat la propria sa persoană, înainte de-a încerca să îndrume viaţa altora.
    Dublu standard? De vreme ce si voi faceti asta... cel putin prin articolele voastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 8. Cred ca esti adeptul educatiei de genul: bate-l pe copil atat de tare daca face ceva, orice, incat sa nici nu se mai gandeasca sa faca asta. Si apoi declari ca o faci din iubire pentru el.
      9. Imaginati-va un om care se teme de un cires fara cirese iarna ca de o haita de caini care te inconjoara noaptea pe o strada. Si apoi spuneti-i: Adi.
      10. Noi putem draga Adi, pentru ca noi nu ne dam sau nu ne credem sau pretindem ca suntem fii lui dumnezeu. Si nu ii amenintam pe cei ce ne asculta ca vor arde vesnic in Iad daca nu fac ce zicem noi.

      Ștergere
    2. 8. Da si nu. Copiii trebuie batuti cu bestialitate...insa omul intelept nu are nevoie de asta, asa cum nu are nevoie nici de copii sau alte griji sa-si lege la cap :)
      Faptul ca trebuie sa iti bati copiii e pedeapsa pt cei care sunt suficient de lipsiti de intelepciune incat sa faca copii.

      Revenind la subiect, daca nu pui pret pe valoarea instruirii gandirii, atunci trebuie sa fii consecvent si sa desfiintezi educatia si ratiunea - pt ca se bazeaza tocmai pe instructia gandirii.

      9. Cine il pune sa umble noaptea pe strada prin haitele de caini ??
      Omul trebuie sa fie responsabil pt faptele sale, iar nu sa astepte ca toata natura si societatea sa ii faca pe plac.

      10. nu are nicio treaba indrumarea cu constrangerea morala:
      ` foarte multe defecte majore de corectat şi controlat la propria sa persoană, înainte de-a încerca să îndrume viaţa altora`
      Nu vad unde scrie: foarte multe defecte majore de corectat şi controlat la propria sa persoană, înainte de-a constrange moral pe altii sa ii urmeze invataturile.
      In fond, cei care au defecte incearca sa ii constranga pe altii. Daca nu ar avea defecte, nu ar fi nevoie de constrangere, pt ca adevarul ar fi evident in cazul persoanei respective.
      Apostolilor si tuturor celor care i-au urmat lui Iisus le-au fost evidente aceste lucruri, nu a fost nevoie de constrangere.
      Constrangerea cu iadul, repet, a fost introdusa tardiv prin teologie.

      Ștergere
  6. „As dori sa contrazic toate afirmatiile din articol”
    Sunt ferm convins. Păcat c-o dai cu bâta-n baltă după aia, şi tre' să recurgi la ad hominem, ipse dixit şi alte erori.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Eu nu inteleg ce rost mai are sa scrieti toate mizeriile astea, mai cu seama ca nu le citeste nimeni prea lungi si neinteresante fiind.
      Am adus cateva critici extrem de punctuale, la care sunteti incapabili sa replicati.
      Sunteti cumva la concursuri de creatie? Vreti sa faceti `masa-critica`, incat, la un moment dat, sa va prevalati de `argumente` de genul: ba, tu n-ai vazut ca toata blogosfera zice ca...

      In fond, de tactica asta s-a prevalat crestinismul 2 milenii si munti de maculatura, daca nu hartie igienica, sub titlul de `teologie dogmatica`.

      Sunteti culmea penibilului - ce poate fi mai ridicol sa te apuci sa scrii ISUS... nu pt ca ai avea vreo justificare etimologica pt asta, ci doar ca sa ii oftici pe majoritari... care, iata, se sinchisesc mai mult de lipsa unei litere decat de restul balmajelilor din `articol` :)

      Ștergere
    3. Inteleg ca dupa ce ai citit acest articol ai uitat ca l-ai citit? Din moment ce spui ca nu le citeste nimeni. Si da, foarte bine ca scriu, ar trebui sa existe doar biblia si gata?

      Ștergere
    4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    5. E absurd sa imi pretinzi rigoare de 2 bani. Numai in ochii vostri m-am contrazis, cine avea urechi sa inteleaga... vedea :)
      Da, eu am citit toate articolele de pe blogul asta... dar nu din cauza ca sunt interesante (motivul pt care citesc oamenii articole de pe bloguri), ci pt ca sunt masochist :)
      Afirmatia este valabila sub aspectul ca nu sunt interesante INCAT SA LE CITEASCA CINEVA... m-am exprimat foarte usor metaforic, dar nu trebuia sa iti distraga atentia de la faptul ca se discuta despre calitatea articolului, nu cei care il citesc.

      Si, chiar si dpdv tau, faptul ca Biblia nu se justifica citita, dupa standardele literaturii sec 21... nu justifica sa fie scrise articole proaste in sec 21 :)

      Ștergere
  7. Problema e ca ai luat teoria substitutiei morale, care e o mutatie din secolul XV a unei teorii aparute in secolul X("Cur Deus homo?"-1080) peste niste carti scrise intre anii 50 si 70, intr-o viziune moderna, si a iesit un ghiveci monumental.
    Desi ar putea fii o critica la aresa evanghelismului neo-protestant modern, cu teoria asta extrem de schizofrenica.

    Iar faza cu smochinele era o metafora.
    "Fiti buni si impacati cu oamenii viata asta din timp, ca nu stiti cand dati coltul si o sa fiti cautati de fructe."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si o nota personala:
      Isus nu prea are logica fonetic.
      In ebraica e Yeshua, si in toate limbile s-a adaugat o vocala dupa I/Y/J pentru o a o lungii.
      Astfel, aici e ca si cum ai scrie in engleza Jsus. Nu prea merge.

      Ștergere
    2. Faza cu smochinul era o metafora? Acea metafora? Nu alta? M-astept ca o metafora sa spuna intr-un mod mai frumos, mai artistic etc un lucru prozaic in realitate. Dar, dupa mine, toate povestile din biblie sunt mult mai banale sau insipide decat realitatea. Astfel incat sa spui o poveste cretina ca cea cu smochinul in locul a ce spui tu ca inseamna e ca si cum ai face din poiezia Luceafarul o manea de 3 strofe. Trebuie sa ai mare imaginatie sa ajungi de la povestea cu maslinul la ce spui tu ca inseamna si o si mai mare imaginatie sa numesti o asa poveste metafora.

      Ștergere
    3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    4. "Trebuie sa ai mare imaginatie sa ajungi de la povestea cu maslinul la ce spui tu ca inseamna si o si mai mare imaginatie sa numesti o asa poveste metafora."
      Toata lumea se pare ca are imaginatie, ca toti o considera metaforica. Si deoarece la orice discutie de pe net, trebuie referentiata wikipedia, uite: http://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_barren_fig_tree
      Na, e o parabola.
      Si ca sa citez din nou wikipedia:
      It may be said that a parable is a metaphor that has been extended to form a brief, coherent narrative.

      'Dar, dupa mine, toate povestile din biblie sunt mult mai banale sau insipide decat realitatea."

      Si cum, tu, om obisnuit cu lucruri complexe si subtile, nu te-ai prins de o comparatie bagata stangaci si grobian in text?

      Ștergere
    5. Grobian in text? N-am tratat cu decenta parabola sau ce? Nu e corect ca am precizat ca e parerea mea? Tu esti ravasit de frumusetea acestei parabole? Nu m-am prins? Am zis ca povestea cu smochinul e pur si simplu urata. Si ca putea gasi ceva mai bun pentru o idee asa de frumoasa. Poti sa-mi arati de ce povestea cu smochinul e mai buna decat comparatia mea? Sa usuci un maslin e asa o poveste minunat de frumoasa? Pe tine de ce te lasa mut de admiratie? O parabola ca asta face dintr-un om un mare invatat?

      Ștergere
    6. E absolut de cacao sa judeci frumusetea parabolei dupa standardele de astazi, dupa 2000 ani, intr-un socio-cultural complet deosebit.

      Ștergere
    7. Si cand vulpea mananca capra... sau cine stie ce alte minuni de fabule apreciati voi... aia e frumos? Macar in pilda cu smochinul nu era vb de moarte sangeroasa...

      Ștergere
    8. De acord cu standardele culturale sau gusturile fiecaruia, dar de la fiul domnului m-as fi asteptat la ceva mai frumos, asta e tot. De exemplu Aristotel, Socrate, Pitagora etc nu m-au dezamagit niciodata. Si ei n-aveau pretentia ca sunt fii domnului.

      Ștergere
    9. "N-am tratat cu decenta parabola sau ce?"
      Nu, doar ai zis ca fac salturi logice si imaginative ca o consider astfel.

      "Tu esti ravasit de frumusetea acestei parabole?"
      Sincer, nu. Dar ideea conteaza. Ca, daca e sa ne gandim de exemplu la, sa zicem, Cainele si catelul, e o mizerie daca aplicam standardele articolului. Samson e un dulau mizerabil, violent complexat, bigot, ipocrit, iar Samurache e o javra infecta, naiva si lasa. Ce ai putea sa inveti de la asemenea caractere mizerabile?
      Sau Shakespeare: crime hamletiene, sinucideri, distrugeri de regate, otraviri, mutilari, boli.
      Cum lasam asemenea psihopat in cartile de literatura? Otraveste minti, instiga la violenta, uciderea conducatorilor, resemnare la nefericire si piratare de filme de pe torente.

      A, stai un pic, ca de fapt nici Alexandrescu, nici englezul nu erau niste psihopati retarzi, ci exemplele erau niste reflectii la societatea si natura umana.

      Ștergere
    10. Aristotel, Socrate, Pitagora etc nu te-au dezamagit niciodata... pt ca consideri poponarismul si pedofilia ca `diversitate`... sau cel putin ca inchizi ochii :)

      Uite, de exemplu prin tomurile de metafizica inutila, s-ar fi justificat sa te dezamageasca Aristotel.
      Prin parada de exces de demnitate de a refuza sa isi salveze viata, s-ar fi justificat sa te dezamageasca chiar si Socrate!

      Faza cu fiii Domnului e f complicata... iti reamintesc ca monteismul a aparut iarasi tardiv in teologie. Erau multi oameni fii ai zeilor si semizei in vremea aia (sarind peste problematica interpretarii termenilor).

      Ma bucur ca Nemerian a preluat ideea pe care am adus-o anterior in discutie:)

      Ștergere
  8. ...Scriptura nu e 'putreda' dar nici 'cartea de referinta a crestinilor'..poate pe la fosti protestantii (crescuti in fanatismul literei 'Sola scriptura') actuali atei dezamagiti de aceeasi 'Sola', o fi..

    RăspundețiȘtergere
  9. "Dar chiar şi printre cei ce resping pretenţiile de divinitate, sunt unele persoane care-l consideră pe Isus ca fiind un soi de învăţător foarte înţelept, un model moral, cu mult înaintea perioadei sale, care a promovat mesaje pacifiste"


    :)) intr-adevar, foarte pacifiste si morale sunt ideile de a reveni candva in viitor pe norii cerului ptr. a NIMICI pe cei care nu i-au cantat in struna. corbule, pacifismul si moralitatea zeului tau biblic sunt niste ipocrizii la patrat.

    RăspundețiȘtergere
  10. Acolo ,unde ai scris ca se contrazice,de fapt nu se contrazice!Ai gresit!

    RăspundețiȘtergere
  11. Tocmai din motivul asta sunt ateu, existența unor idei propagate și prin bloguri ca acestea. Dacă creștinismul ar fi adevărat opinia contrară ar avea argumente ce ar respecta un principiu al loialității și nu ar trebui să recurgem la (și) argumente ca cele de pe blog. Dar în realitate, let's just admit, we're all the assholes here.
    Iar bigot înseamnă altceva în română decât în engleză.

    RăspundețiȘtergere